Confrați și alte texte de nelepădat

(...) 

Ne-am întors în staulul de dormit spre seară. Parcă ne luaseră creierii foc. Înfuriat că ofiţerii nu se ţinuseră de cuvânt – chiar promiseseră că ne organizează o serată de dans, după ce zdrobim duşmanul – cineva dăduse foc saltelelor. Mirosea a vomă şi a regrete de sinucigaş. Am avut totuşi luciditatea să nu ne trântim peste saltelele aprinse. Primul care a căzut sub ele, a fost munteanul Amintire H., băiat înalt şi drept ca stejarul. Drept şi-n suflet, precum Legea Munţilor. Vrând să măsoare tăria glonţului, în fragedă copilărie, răpise din cuiul Odăii Bărbaţilor puşca superbă a străbunicului, puşca placată-n aur de nenumărate karate, înfipsese ţeava pe palma dreaptă, şi trăsese trăgaciul. Se alesese cu o gaură frumoasă, în formă de garoafă, pe care şi-o flutura cu devotament de câte ori oficialităţile urcau în munţi, ca să vadă cum nu mor de foame urmaşii vechilor barzi. Un poet smulsese chiar o metaforă pe atunci, o chestiune cu „rănile noastre de ieri se făcură garoafe-n pălmuţele copiilor”. Detesta în mod deosebit, poate genetic, pierzându-şi tot calmul alpin, băşinile glumeţe ale camarazilor. O astfel de ciupercă invizibilă era la un pas să-l trimită în carceră. Nefericitul în a cărui burtă crescuse ciuperca aia, pesemne după una dintre lungile ploi ale capitalei, şi-o scosese pe neaşteptate în aerul prea strâns al biroului militar, unde ofiţerii ne ţineau cuvântări mai subtile. Aşa de puturoasă fusese ciuperca respectivă, încât făcuse să dispară fulgerător în uitare numele trăgătorului. Dar nu şi trupul lui, chipul, soarta.

Emp(a)tycon - proiect

 

(Between empathy and emptynees 

– moments of abysse and grace along a semiotic journey)

[21 grafici originale, o poveste, o instalație interactivă 

și o întâlnire]

Evidențierea elementelor specifice ale experienței dislocării și care trebuie ocrotite de majoritari, dar și de minoritari, ar reduce ”suprapopularea” cu inși / comunități care mimează identități din interese preponderent pecuniare. Există un străin etnic, să spunem, și unul contemporan (care nu se regăsește în realitățile cotidiene), în contextul unei înstrăinări care, dacă va fi orientată spre spiritual, cred că poate fi extrem de benefică nu doar la nivel individual. Tematica mi se pare demnă de aprofundat mai ales de către cei care confundă informarea cu cunoașterea. Proiectul transmite discret și anumite învățături concrete despre cum poți fi atât de străin cât este necesar pentru a nu-ți pierde numele.

 

Public-țintă al proiectului: cei care, din cauza extinderii artei pentru mase largi, ghidată de rating și adaptată la cerințele celor mulți, sunt supuși unor presiuni ce vizează pierderea treptată a respectului de sine, neînțelegerea rostului culturii de calitate și chiar renunțarea la a se implica – fie și prin bucuria participării la acte artistice deosebite – la menținerea, dacă nu chiar la ridicarea calității vieții cotidiene și nu numai.

Prezentarea in PDF 

Creații și cr-at-ime

Un băiețel albanez al anilor ‘80 e îngrozit când află că un vultur a aruncat de sus o broască țestoasă peste capul lui Eschil, crezând că este o piatră, și l-a ucis pe geniul antichității. Băiețelul înființează un grup de paznici ascunși și începe să păzească capetele scriitorilor realismului socialist care veneau în vacanță la Pogradec.

Cartea urmează îndeaproape modalitățile cum unele dintre întâmplările copilăriei se transformă mai târziu în metafore și mai ales viceversa. ”Reînviind” fragmente-cheie ale limbajului și ale percepției poetice din mentalitatea zonei Pogradec, naratorul meditează asupra sălbaticei lupte a limbii de lemn, atunci și acum, împotriva Limbii Superioare (spirituală); împotriva creației artistice ca expresie a idealismului, și împotriva cunoașterii corecte a sinelui, cunoaștere care deseori îi separă pe scriitori autentici de ceilalți.

[Autorul despre “Creații de copilărie” (Kri-ji-me fëminie)”, sau ”Limba ca cea mai înaltă expresie a respirației” – o convorbire cu Bajram Sefaj, 2021. * Notă: cuvântul Kri-ji-me are dublu sens: Creații și crime: Krijime / Krime, SQ]

Fragment/e

Strălucirea vulturului a pălit când am aflat că-l omorâse pe Eschil. Știam doar că fusese un scriitor renumit al Greciei antice; patruzeci de ani mai târziu, într-una din acele perioade în care ești arhiplin de literatură (ce ți se pare viață) și te convingi că n-a mai rămas vreun lucru esențial de gustat sau uitat, cu cap de bărbat și minte de copil, m-am gândit că nu vulturul, ci inspirația, jignită sau deja prea obosită, luându-și trup și gheare de vultur, îl pedepsise pe Eschil din motive cunoscute doar de Moarte.

Books & synopsis - Catalogue

Content 

The Deathers, novel, Pogradec 1988 / Bucharest 2020 [Mortët, roman, SQ]     

A Glorious and Dying Tribe – The Saga of an Oblivion, Bucharest 1998 / 2024 [Un trib glorios și muribund – eposul unei uitări, RO]      

The Rivers of the Sahara, novel, Tirana 1986 / Bucharest 1994 [Lumenjtë e Saharasë, roman, SQ]       

Home, novel [Bucharest, 2005, SQ]         

Incógnito, novel, Bucharest 2015 [Incógnito, roman, SQ]        

The Prompter’s Exodus – streodrama, Bucharest 2022 [Exodul sufleurilor – sterodramă, RO]   

You and other stories, Prose (1997-2020)      

Eye/s / Ojo, novel, ES – Bucharest 2003 [Sy, roman, SQ]         

Father / El padre, ES – Bucharest 2003 [Ati, roman, SQ]        

The year in which the swan was invented, novel, Bucharest 1996 [Anul în care s-a inventat lebăda, RO]           

Ex – novel with love & conspiracy, novel, Bucharest 2008 [Ex – roman de dragoste & conspiraţie, RO]

Empatycon or The Book of Premature Life, novel, Bucharest 2007 [Empatycon sau Cartea Vieții Premature, RO]

Riferimenti critici

In condizioni culturali normali, Kyçyku sarebbe stato considerato un Márquez del Sud-Est europeo (…) Kyçyku è il bambino prodigio di una Romania che ricorda ancora di essere stata, un tempo, Tracia… Ecco un esempio recente: il romanzo monumentale Una tribù gloriosa e morente. Sono molto realistico quando affermo che questo autore si trova già sull’uscio del Premio Nobel. Vasile Andru, Plural Magazine, 1999 

La narrativa di Ardian-Christian Kyçyku è, in fatti, un generoso invito alla bellezza sublime, è il divertimento di un funambolo della lingua albanese, della lingua rumena, di tutte le lingue del mondo. Kyçyku sarebbe capace di scrivere un bel romanzo anche in un idioma di cui non ha mai sentito un solo suono. Ecco è quel tipo di narratore. Il bardo per eccellenza, colui che risucchia il lettore dentro il racconto, lo soggioga letteralmente con la sua maestria, senza dargliela facile, ma senza nemmeno costringerlo a scervelarsi per seguire la trama. In una breve frase di Kyçyku puoi ridere e piangere istericamente. è tale l’intensità della sua scrittura, la profondità dello umor, la penetrazione chirurgica della sua lama, l’abilità con cui imbastisce il racconto. Elvira Dones, prefazione a I fiumi del Sahara, edizione italiana, 2011 

33 episodi di una saga che preannuncia una nuova mitologia balcanica: una composizione violenta e sensuale, che perverte il logos imponendogli l’iperbole e l’ossimoro come leggi assolute; trentatré gradini verso l’età della salvezza e della redenzione, su una croce adorata con una passione che non esclude la polemica; trentatré stanze che trasformano la storia in poema e il poema nella vita di un poeta impazzito per la follia del mondo – cos’altro può essere più dolce di questo mistero che pare scriversi da solo? Ardian-Christian Kyçyku è una delle grandi rivelazioni della prosa contemporanea. Dan-Silviu Boerescu, Nuova mitologia balcanica, art-Panorama 

Scriind singur

 

[Proză frântă]

 

Tatălui meu, Kopi Kyçyku

(1943-2024)

 

Căsuța de lumânări – același an

când mi-au stat alături

doar Domnul și muzica

 

Călătoria tatălui meu

A durat

Cât trecerea

Unei lumânări

De la masa Celor vii

La masa Adormiților

 

Preț de câteva clipe am umblat cu ochii închiși

Ca o rugăciune, purtând lumânarea

Între două lumi

Alege tu unde vrei să te mistui, i-am spus fără voce

 

Mi-am amintit de sfatul bătrânului de la pangar:

Nu aprindeți lumânări mari lângă cele mici, domnule, vă rog eu

Că le ard în lateral și le culcă

Le-ngenunchează… înainte de a-și îndeplini misiunea

Și le risipesc în neant lumina nefolosită

 

Mi-a fost jenă să ies:

Nu plânge bărbatul la vârsta asta.

Boundaries between the Theater of Existence and the Existence of Theater – a semiotics of Ingmar Bergman's vision as a theater man

Summary 

Boundaries between the Theater of Existence and the Existence of Theater – a semiotics of Ingmar Bergman's vision as a theater man explores the relationship between the dramatic text and the texture of society (in a broader sense, including metaphorically, simultaneously representing the perception of existence, mentality, sensibility, spirituality, the need and the capacities to assimilate the theatrical message, as well as the evolution of aesthetic and artistic tastes). In a situation of anthropological and global oxymoron, in which the precision provided by high technology collaborates with the chaos produced and maintained by the already inhuman quantity of information, the role and purpose of the text directly concern the present and the future of the human species. 

In order to more easily distinguish and unbiasedly follow the movements of the texture of society, I have chosen as an example the vision (aka method) of an artist, Ingmar Bergman, whose experiences, creations in theater and film, written or verbal testimonies mirror and convincingly convey the position that the Artist must adopt as, in the war between the Vertical Text - the texture of society (generically referred to as the Horizontal Text), the former not only to survive, not to be deformed or diluted, but also not to lose its primordial supremacy. In this context, due to the exigencies imposed by a certain (assumed) disproportion between the guiding idea of the work and the data selected to illustrate certain phenomena – some public, others accessible only through semiotic deductions or metaphor – one may conclude that the creative and existential method of an artist can be the message, the lesson for artists and not only from other generations. 

Tematică studii doctorale / Topics of doctoral studies 2025

Perioade de înscriere a candidaților: 7-8 iulie și 8-9 septembrie 2025 / Registration periods: July 7-8 and September 8-9, 2025

[RO] 

1. Dramaturgie balcanică de-a lungul secolului XX. Ideatică, tematică, stiluri. Elemente specifice și comune cu dramaturgia vestică

2. Semiotica textului dramatic – între informare, formare, formatare. Relația teatrului cu ideologia. Cenzura de stat și cenzura sistemului de semne al Teatrului. Studii de caz: teatrul interbelic, teatrul realismului socialist, teatru contemporan în Balcani

3. Stare de teatru: Text Vertical versus Text Orizontal în relație cu structura societății. Studii de caz: teatrul sub dictaturi și vice versa; libertate, estetică și moralitate în textul dramatic; propagandă și reclamă în și prin ”teatrul actual”

4. Mimesis și ritual în viziunea populară asupra spectacolului. Măști ale cotidianului, catarsis și educație în agora. Timp, spațiu, personaje, elemente de limbaj teatral. Studii comparative cu Commedia dell'arte

5. Materie dramatică și „convertiri” ale acestei materii în Teatru. Studii comparative: teatrul în spații culturale și lingvistice diferite (de exemplu: Balcania Magna – Scandinavia; mentalități și teatru în limbile slave, albaneză, română, maghiară, idiș, italiană, franceză, germană)

6. Percepția (asupra) și receptarea actului teatral sau Lumea în două ipostaze: înainte și după (auto)orbirea regelui Oedip. Viața ca antract

7. Teatru în teatru; teatru în film. Limbaj teatral versus limbaj cinematografic

8. Branding în teatru. Textul dramatic – între oferta impusă de  public și misiunea de a îmbogăți multilateral spectatorul

9. Decăderea tragediei ca structură esențială și riscul de tabloidizare a teatrului

10. Faustiana – idealism și pragmatism în teatru. Individul, mulțimile și oferta Cetății.

11. Orice altă temă, cu acord prealabil. 

[EN] 

1. Balkan dramaturgy throughout the 20th century. Ideology, themes, styles. Specific and common elements with Western dramaturgy

2. Semiotics of the dramatic text – between information, formation, formatting. The relationship of theatre with ideology. State censorship and censorship of the theatre’s sign system. Case studies: interwar theatre, socialist realism theatre, contemporary theatre in the Balkans

3. State of theatre: Vertical Text versus Horizontal Text in relation to the structure of society. Case studies: theatre under dictatorships and vice versa; freedom, aesthetics and morality in the dramatic text; propaganda and advertising in and through "current theatre"

4. Mimesis and ritual in the popular vision of the spectacle. Masks of everyday life, catharsis and education in the agora. Time, space, characters, elements of theatrical language. Comparative studies with Commedia dell'arte

5. Dramatic matter and "conversions" of this matter in the Theatre. Comparative studies: theatre in different cultural and linguistic spaces (for example: Balkania Magna – Scandinavia; mentalities and theatre in Slavic languages, Albanian, Romanian, Hungarian, Yiddish, Italian, French, German)

6. Perception (on) and reception of the theatrical act or The World in Two Hypostases: Before and After the (Self)Blinding of King Oedipus. Life as an Intermission

7. Theatre in theatre; theatre in film. Theatrical language versus cinematographic language

8. Branding in theatre. The dramatic text – between the offer imposed by the public and the mission to enrich the spectator in many ways

9. The decline of tragedy as an essential structure and the risk of tabloidization of theatre

10. Faustiana – idealism and pragmatism in theatre. The individual, the crowds and the offer of the "Citadel".

11. Any other theme, with prior agreement. 

* Info, Documente și tematici ale colegilor îndrumători de doctorat

Contact

Academica